Marea…

Vineri noapte, continuand o traditie veche de vreo trei ani, am plecat la mare. Ne-am trezit in miez de noapte si am luat-o spre autostrada. “Alo, ba, sunt la Fetesti! Pa autostrada, da!” Pana aici insa am avut un Andrei cu probleme cu vezica, unul cu un stomac prea plin (prietenii stiu de ce si nu, prietenii nu spun) si un Marius cu un stomac prea gol… Bineinteles ca am mai trecut prin ceva cac****i ca sa ajungem la mare, dar, intr-un final, ne stabilim in Costinesti. Un “sat” mai pustiu de-atat nu am vazut in viata mea. Nici macar Olimpul la jumatea lui Octombrie nu arata asa… In fine, am gasit o bucata de faleza, am admirat hotelul “Forum” (vezi “Exhibit 3″), am cerut indicatii catre un restaurant de la portarul hotelului, un pic de rasarit si direct la masa. Am incercat apoi, sa adormim pe plaja dar, din nefericire, intrase in renovare… Se muncea de zor la ea, asa ca ne-am mutat fundurile pe un alt coltisor de Rai. Intre cele doua Eforii, am gasit o plaja abandonata, foarte aproape de sosea, unde ne-am trantit si am inceput sa facem glume proaste. Cum le spune Andrei, “you had to be there jokes”… Apoi am adormit… Vedeti mai jos cum (click pe poze pentru versiunile marite)…

Exhibit 1

Exhibit 2

Exhibit 3

Exhibit 4

Oricat de bine ne-am simtit noi umbland ca dementii prin statiunile pustii, nu am avut cum sa nu remarcam cat de haotic este “Litoralul Marii Negre”. Din pacate, in ultimii trei ani singurele iesiri la mare au fost din astea scurte, plecat noaptea, intors a doua zi la pranz. Tocmai pentru ca imi e deajuns sa vad marea. De manele si mici ma pot lipsi fericit…

Mos Traian “Vela” si multimea

L-am votat pe Traian Basescu. Si poate l-as mai vota inca o data. Desi uneori ma gandesc sa urmez, mai bine, sfatul lui Badea legat de fotbal, aplicat, in cazul meu, la alegeri: sa stau in casa si sa ma uit cum se decojeste varul de pe tavan.

Ce s-a intamplat ieri este, oarecum, peste puterea mea de comprehensiune. Presedinte suspendat, “mini-revolutie” la Universitate, Traian cu Stolo tinandu-se de mana (din nou!) si garantand musteriilor ca nu au fost uitati, Gusa alergat de pensionari, Politia amendeaza SPP-ul, iar la OTV nu a fost nimic cu titlu de “Senzational”.

Toata lumea minte (a propos de proiectul pentru Patologii Comunicationale); se mai face doar, din cand in cand, schimb de minciuni intre Putere si Opozitie. Traian Basescu, insa, nu minte niciodata. Plus ca pentru el nu exista vreun alt inteles al cuvantului “negociere” decat acela de cedare in fata fortelor raului (Base, I am your father!). Nu pot sa nu vad o asemanare intre situatia de ieri si jocul acela numit “Mafia” (pentru cei ce il stiu). Problema e ca nu trebuie sa ne asteptam ca maine sa se dea cartile pe fata si sa stim ca Base a fost “mafiot”, iar Geoana “om bun”. Poate ca doar Voiculescu ar iesi, ca in realitate, “politist”…

Voua va convine ce se intampla acum in tara? Va convine ca singurele momente in care Herald Tribune-ul aloca o pagina pretioasa Romaniei sa fie astea? Mie nu… Si de cand ma stiu am fost ala care incerca sa explice ca, dimpotriva, daca nici cu o floare nu se face primavara, atunci cu siguranta ca nu o sa se faca.

Later edit: Intre timp am mai petrecut ceva ore pe Internet, cautand “nu stiu ce”. And here’s the latest… Pe site-ul lui Basescu zace un banner incurajator pentru partizanii lui Base. Mai mult, te “lasa” sa il pui si pe blog-ul/site-ul propriu. Eu am luat exemplu. Dar nu ca as vrea neaparat sa-l ajut, ci doar sa-l arat…

Noaptea de Inviere la romani

De Inviere eram la ai mei in Bacau. Si cum aveam prea multe pacate acumulate de-a lungul anilor, am zis sa merg la Inviere, sa iau Lumina si sa ma rog pentru iertarea lor (a pacatelor). Am “ales” una dintre catedralele din centrul orasului, langa care era amplasata o scena pe care se canta “Invierea Domnului”. Destul de inaltatoare atmosfera… Oameni in jur de 1000-2000… Era foarte greu sa nu remarci in randul lor discutii despre sarmale (o femeie de langa noi tocmai descoperise cum sa fierbi sarmalele la patura), despre copiii de la facultate sau despre ce injuraturi a mai inventat Costel de la scara D4. Insa, de departe, cei mai tari au fost doi pompieri, aflati in misiune, ce vegheau la integritatea credinciosilor si a bunurilor orasenesti aflate in preajma catedralei. Echipa era formata dintr-un ofiter si un “racan”, adus sa faca munca de jos in caz de nevoie. Ofiterul se plimba prin multime cu o tigara palmata (deh, o fi el ofiter, dar sunt altii si mai mari care-l pot sanctiona in caz ca il vad fumand), iar “racanul” se chinuia sa-i explice telefonic unui cunoscut unde anume se afla in piateta: “Bai prostovanue, deci mergi pe langa statuie… Aia a lu’ Stefan cel Mare, da… Ei, si cum treci de statuie faci dreapta si n-ai cum ca*** sa ma ratezi, ce dracu! Bine, sa ma suni tu daca nu ne gasim ca io nu mai am minute… Ce? Da ma, da, si eu pe sor-ta! Hai vino-ncoa!”

Tot timpul asta, ofiterul tragea din tigara palmata si isi gasise si el un interlocutor din multime: “Eh, ce naiba sa fac, la scarbici… Mdeah, m-au pus astia ca mai fumeaza dracii astia de copii (n.b. el spunand asta cu tigara in gura) si poate dau dreacu’ foc la ceva… Nu ma, da-l in p*** mea si pe comandant ca el sta si da la b*** acuma si-l doare-n c** de noi. Anu’ trecut n-am fost la pocaiti (n.r. Biserica Protestanta din Bacau) si nu s-a-ntamplat nici pe naiba acolo? Am stat juma’ de ora si am plecat la bere.”

Banuiesc ca nu mai are rost sa mai amintesc de adolescentii care facusera o pauza de la “clubbing” ca sa ia lumina, urmand sa se intoarca la “devil’s music” imediat ce lumina va fi fost data.

Eu nu o sa fiu ipocrit. Imi aduc foarte bine aminte ca in liceu ma duceam la Inviere ca la un eveniment social unde ma intalneam cu colegi. Si totusi, ne mai statea si noua gandul un pic la semnificatia noptii de Inviere (de cele mai multe ori, dati pe brazda de un grup de femei mai in varsta care se luau de noi ca nu suntem atenti). Dar poate ca asta nu e decat imaginea mea; poate eram la fel de penibil pentru femeile respective cum erau pompierii in fata mea. Lumea se duce, se duce rau de tot…

Cel mai nasol 1 Aprilie

Anul asta, de 1 Aprilie, nu s-a intamplat absolut nimic. Dar chiar nimic! Si nu ma refer doar la lipsa pacalelilor (n-am fost, nu am, nu am auzit), dar si la lipsa chefului, in general… Poate are de-a face si cu faptul ca anul asta s-a nimerit Duminica. Mai stii, poate om fi un popor de credinciosi si ne-am ocupat doar de mersul la biserica (yeah, right!). Continuand seria de clisee de pe blog, tin minte ca in anii trecuti pana si ProTV-ul baga stiri de 1 Aprilie. A fost una o data cu “aterizarea extraterestrilor pe langa Suceava”. Those were the days… A propos de asta, vedeti link-ul ziarului ZIUA de Iasi unde veti gasi o poveste foarte interesanta legata de zilele de demult.