Unbloodybelievable

Daca aveti chef de poante si aveti si cui sa le faceti, incercati http://farse.bancuri.acasa.ro/; sunt cateva articole destul de amuzante… Toate, citand “Mediafox” .

Parodie ieftina

Poate ati vazut stand-up-ul unor americani, numiti “Blue Collard”, care avea un gag legat de rednecks. Gluma era ca fiecare fraza incepea cu “You must be a redneck” si se continua, apoi, cu ce credeau respectivii ca ii reprezinta pe sudisti. Oricum, banuiesc ca nu sunt singurii care au asemenea glume “in program”. Daca dai un simplu search pe Google la “redneck”, gasesti peste 10 milioane de rezultate. Asta da provocare pentru SEO!

Ma rog, problema mea e ca am primit un mail in urma cu jumatate de an cu o chestie foarte asemanatoare. Recunosc, am ras un pic si am trecut mai departe. Am vazut, insa, astazi aceeasi chestie pe un alt blog. In cazul in care nu o stiati deja, o aveti mai jos…

Sigur esti roman daca:

* tot ce mănînci are gust de ceapă şi usturoi

* încerci să reciclezi ambalajele de la flori, hîrtia de la cadouri şi, bineînţeles, folia de aluminiu

* stai lîngă cele mai mari două valize din aeroport

* ajungi la petreceri cu una, două ore întîrziere şi ţi se pare normal

* după ce mergi la cineva în vizită, la plecare mai stai o oră în faţa uşii la poveşti

* părinţii tăi nu aruncă niciodată nimic şi, dacă reuşeşti să arunci ceva la gunoi, apare în mod misterios înapoi

* ai perdele de dantelă

* ai faţă de masă din macrame

* ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta

* mama ta îţi spune că eşti slab, chiar dacă ai 110 kg

* mama reciclează pahare de plastic, farfurii din carton şi pungile de la sandwichuri, spălîndu-le

* foloseşti sacoşele primite la cumpărături, pe post de pungi de gunoi

* raftul tău din bucătărie este plin de borcane de gem, varietăţi de recipiente de plastic şi sticlă

* cînd găteşti, nu foloseşti ustensile de cîntărit

* nu poţi pleca în călătorii decît dacă te conduc măcar 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport

* suni interurban numai după ora 8 PM

* părinţii te sună şi întreabă dacă ai mîncat, chiar dacă e miezul nopţii

* părinţii nu realizează că tehnologia s-a îmbunătăţit şi, cînd sună în străinătate, urlă la telefon

* ai cuverturi uzate pe canapea ca să nu se murdărească tapiţeria

* nu cunoşti mai mult de jumătate din invitaţii de la nunta ta

* ai văzut pămîntul din interiorul unui WC din tren, în mers

* copilul tău poartă căciuliţă şi 3 pulovere în septembrie, deşi sînt 25 de grade afară

* porţi palton din septembrie pînă în mai

* dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie, zici că e nebun, deşi sînt 20 de grade afară

* crezi că “urdă”, “mămăligă”, “parizer”, “telemea” sînt feluri internaţionale de mîncare

* cînd vin străini la tine în vizită, te distrezi dîndu-le cea mai tare ţuică din casă… şi cînd reuşesc să bea un pahar le mai torni

* cînd ai musafiri şi îi întrebi dacă mai servesc şi ei spun că “NU”, la tine înseamnă că “DA”

Trebuie sa recunoastem, oricat nu ne-am dori, ca unele faze sunt destul de adevarate (mai ales cea cu nunta). Dar, la urma urmei, poate ca “urda” chiar e un fel de mancare international… Parodie ieftina.

Am auzit dimineata la radio…

…la radio Guerrilla, o voce in cadrul campaniei “Antiresemnare”. Posesorul ei (al vocii) se plangea de “marlania”, parca mai mare decat oriunde, intalnita in cu***ile rezidentilor zonei Dorobanti. Acum, sincer, cine nu a patit-o in Dorobanti? Eu subscriu. In Dorobanti am ramas blocat o data pe o straduta peste 45 de minute din cauza unui Fizz-wannabe (deh, pana si blanurile isi merita visatorii) care isi parcase masina – a se citi “bemve-ul” – in locul in care straduta respectiva (Putul lui Zamfir – nice name) dadea in Calea Dorobanti. Si toate asta pentru ca dobitocul sa se simta bine la “High Heels Cafe”.

Acum, am auzit de foarte multe ori povesti inspaimantatoare despre oameni care stateau in masinile lor, linistiti, la semafor si care s-au trezit, deodata, cu bate sau rangi in cap. Va spun ca in momentul ala (bine, momentele alea… multele momente) as fi vrut sa fiu motivul pentru care se va fi auzit o poveste legata de un om care isi savura linistit cafeaua, in bar de “fite” si s-a trezit, deodata, cu o bata peste ochi. Sunt frustrat? Un pic! Sunt frustrat degeaba? Nu! Prin urmare, data viitoare cand va luati o bata/ranga in cap pe undeva in zona Dorobanti, ganditi-va bine inainte sa va declarati nevinovati… S-ar putea sa o fi meritat .

In cazul in care va intereseaza perspective mai populiste de-atat, incercati articolul de mai jos, gasit prin arhiva ziarului “Cotidianul”.

click pentru articol…

Cam gata blogul

Astazi pot sa spun ca am terminat, in sfarsit, blogul. Tot cate cinci minute pe zi, si intr-o saptama ai un blog… Sa nu credeti ca nu m-a interesat proiectul asta (pentru ca pana la urma, e doar un proiect; trebuie sa fim pragmatici), doar ca sunt foarte nehotarat din fire … Asa ca, de azi incep sa-l umplu si astept si comentarii (chiar si feed-back pentru blog, daca vreti; il puteti da aici).

Yep, I’ve finally made it…

In sfarsit am reusit sa-mi fac timp pentru blog (si familia sa “blogui”, “blogos”, “blogger” si ce alte forme a mai luat, fortat, in Limba romana). Desi sunt oarecum “in the business” si am lucrat la proiecte prin ale caror specificatii se nimerea si un blog/forum, marturisesc ca sunt aproape strain de ele si o sa imi ia ceva timp pana sa-i invart rotitele.

Deocamdata, “welcome y’all” si “enjoy”!

P.S.: Nu-i asa ca blogul meu e cel mai tare?